Cristina Sterie

• Psiholog principal, formator si supervizor - psihologie clinica;
• Psiholog principal, formator si supervizor - consiliere si psihoterapie cognitiv-comportamentala;
• Secretar general in cadrul Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv- Comportamentala;
• Acreditare avansata in Psihoterapia centrata pe scheme cognitive (Schema Therapy);
• Formari in:
  • Hipnoza clinica si ericksoniana;
  • Consiliere si psihoterapii scurte, colaborative, centrate pe resurse si solutii;
  • Psihoterapie sistemica: cuplu, copil, familie;
  • Psihoterapie scurta-strategica;
  • Analiza tranzactionala.

In afara programului sunt un om ca si tine. Pe drumul vietii am invatat si inca invat sa pastrez un echilibru intre nevoia de autenticitate (a fi eu insami) si nevoia de atasament (a fi in relatii cu ceilalti), considerand ca din echilibrarea celor doua rezulta o viata fericita si armonioasa.

De-a lungul timpului am invatat de la fiecare persoana si situatie de viata si inca invat. Sper sa nu termin niciodata de invatat!

Am lucrat cu persoane bolnave de cancer si copii bolnavi de aceeasi boala. De la ei am invatat sa traiesc si sa ma bucur de viata dar mai ales, am invatat ca nimic nu ne este dat de-a gata si trebuie sa ne bucuram in fiecare minut pentru ceea ce avem.

Am lucrat cu persoane cu dizabilitati si copii cu deficiente. De la ei am invatat ca handicapul exista doar daca noi ii permitem sa existe. Am invatat ca limitele ni le impunem singuri si ca nimic nu este imposibil, iar fiecare om este plin de resurse.

Am lucrat cu copii orfani si tineri proveniti din centrele de plasament iar de la ei am invatat cat de mult inseamna o casa, un suflet cald, constanta afectiunii primite si importanta mostenirii pe care parintii nostrii o lasa in noi.

Am lucrat cu familii aflate in impas, cu persoane bolnave si persoane in cautare de sine, am lucrat cu copii speriati si parinti disperati, cu oameni care au ucis sau au incercat sa se ucida, cu oameni care si-au pierdut familia sau dragostea cuiva, cu oameni care au pierdut pe cineva sau se temeau sa nu piarda, cu oameni care isi petreceau mult timp la serviciu si oameni care se temeau, sau plangeau, doreau dar nu puteau. De la toti acestia am invatat ca viata este complexa si oamenii nu trebuie judecati.

Am invatat ca oamenii au resurse si pot decide sa faca schimbari in viata lor. Acum stiu ca valorile fiecaruia sunt cele dupa care el decide sa isi calauzeasca viata si mai stiu ca putem fii nefericiti cand aceste valori nu ne apartin noua si nu au fost create de noi.

Avem nevoie sa ne cunoastem, sa renuntam la ceea ce nu ne apartine, pentru a putea creste si pentru a merge pe propriul drum.

 Inapoi Distribuie 

 

Comentarii